Hanuri, hoteluri și cafenele de poveste din vechea Timișoară

in
Timisoara, Piata Unirii vazuta de sus
Timișoara este un oraș care poartă pe străzile și clădirile sale istoria fascinantă a unui veac cosmopolit. De la hanurile pline de viață ale secolului al XVIII-lea, la hotelurile imperiale din perioada habsburgică, fiecare colț din Cetate păstrează povești nespuse.

Timișoara nu a fost niciodată doar un oraș de graniță. Încă din secolul al XVIII-lea, era un punct de întâlnire pentru negustori, călători, ofițeri și oameni ai culturii. Hanurile, cafenelele și hotelurile timișorene au jucat un rol esențial în viața socială și politică a orașului, multe dintre ele păstrându-și ecoul până astăzi în zidurile Cetății.


Un articol scris, documentat si articulat pentru Blogul Ospitalier de Bogdan Marta.

Din luna mai Ospitalier și Articulat au bătut palma și vom publica pe tot parcursul anului 2025 o serie de articole mișto. Foarte mișto.

Cafenele, hanuri si hoteluri vechi
Hanuri vechi: Boul de Aur

Timișoara în vremea hanurilor

La final de secol XVIII, cronicile vremii vorbesc despre existența a 17 hanuri, 14 cafenele și 11 baruri în Timișoara. Cele mai căutate locuri erau, fără îndoială, cele din Cetate, frecventate de elita vremii — oameni înstăriți, negustori, ofițeri sau trupe de teatru vieneze în turneu.

Unul dintre cele mai populare hanuri era „Boul de Aur”, situat pe actuala stradă Augustin Pacha. Acesta funcționa ca han de clasa a doua, cu hotel la etaj și cafenea la parter. Curtea era transformată vara în grădină de vară, unde se țineau chefurile celebre despre care încă se mai povestește. Legenda spune că numele hanului a pornit dintr-o glumă a patronului, Iulius Ilici, care obișnuia să-și numească fratele „boul”.

Boul de Aur
Curtea fostului han Boul de Aur

Cronicile vremii nu menționează ce a dus la decăderea, iar mai apoi închiderea localului. După 1990, clădirea a funcționat ca sediu pentru o companie de salubrizare și a ajuns în paragină. Apoi, în 2008, imobilul a fost restaurat și transformat în clădire de birouri. 

Hoteluri imperiale și oaspeți celebri

Hanul Trompetistul
Hotelul Trompetistul / Der Trompeter

Nu toate hanurile au dispărut fără urmă. Unele s-au transformat în hoteluri de lux, locuri de cazare pentru domnitori și împărați. Așa a fost cazul hotelului „Der Trompeter”/ Trompetistul, cunoscut mai târziu drept hotelul Hungaria. Construit în secolul XVIII, acesta a găzduit personalități de marcă. În anul 1807, aici a fost cazat împăratul Francisc I, iar împăratul Franz Josef a poposit în mai multe rânduri. De asemenea, în 1866, în drum spre exil, Alexandru Ioan Cuza s-a oprit pentru două zile la „Der Trompeter”.

Hotelul era dotat cu instalații de apă, rare pentru acele vremuri, și oferea servicii pe măsura rangului oaspeților. Ziarul german „Temeswarer Zeitung” publica regulat numele celor care se cazau aici, împreună cu localitatea de unde veneau și motivul vizitei.

Clădirea, aflat la intersecția străzilor Augustin Pacha și Eugeniu de Savoya există și astăzi. Ba chiar într-unul dintre spațiile sale funcționează o cafenea. La colț există și o placă comemorativă, care atestă faptul că Alexandru Ioan Cuza și-a petrecut ultimele zile pe pământ românesc în acest imobil. 

Placa comemorativa de la Trompetistul, Timisoara

Cafenelele și hanurile Pieței Unirii

Fostul han din Piata Unirii
La cei șapte prinți electori

Piața Unirii, cunoscută odinioară ca Piața Domului (Domplatz), era și a rămas un alt nucleu al vieții sociale. Hanul „La cei șapte prinți electori” atrăgea coloniști șvabi și călători veniți pe Calea Lipovei, Aradului sau Torontalului. Cafeneaua sa devenise loc de întâlnire al intelectualității locale, unde se dezbăteau chestiuni politice și se organizau partide de cărți.

Hanul „La șapte electori” era considerat de lux la acea vreme. Astăzi, în clădirea respectivă funcționează clasele primare ale prestigiosului Liceu „Nikolaus Lenau”.

Placa comemorativa Piata Unirii
Placa comemorativa: La sapte electori

Cartierul Ciarda Roșie și hanurile haiducilor

În afara Cetății, alte hanuri aveau rol strategic. Cel mai cunoscut era „Ciarda Roșie”, în actualul cartier cu același nume. Aici se opreau călătorii și haiducii lui Rosza Sandor, care percepeau „taxă de protecție” în schimbul siguranței pe drumurile periculoase. Rosza Sandor a rămas una dintre figurile legendare ale locului, fiind considerat ultimul mare haiduc al Banatului.

O moștenire discretă, dar prezentă

Curtea fostului han Boul de Aur

Deși multe dintre hanurile și hotelurile Timișoarei s-au pierdut sau și-au schimbat destinația, poveștile lor au rămas vii. Cafenelele boeme, hotelurile elegante de odinioară și legendele haiducești continuă să adauge farmecul orașului, iar plimbările prin Cetate, Piața Unirii sau Fabric aduc aminte de timpurile când, la o masă, se hotărau construcții de biserici, palate și chiar destine.

Rezervă acum și scrie-ți propria poveste!

Alege să te cazezi într-un apartament din vechea Cetate a Timișoarei și trăiește atmosfera orașului de altădată. Fie că ești turist curios sau pur și simplu vrei o escapadă de weekend, Timișoara îți oferă ocazia să pășești pe urmele domnitorilor și negustorilor de odinioară, în inima unui oraș viu, elegant și plin de istorie.

Apartamente din Cetate: